Deşteaptă-te române!

1. Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră ‖: barbarii de tirani! :‖
‖: Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani,
Și cruzii tăi dușmani. :‖

2. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge ‖: un sânge de roman, :‖
‖: Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian,
Un nume de Traian! :‖

3. Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte ‖: voinici sute de mii; :‖
‖: Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii,
Din munți și din câmpii! :‖

4. Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ‖: ai voștri strănepoți, :‖
‖: Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viața-n libertate ori moarte!” strigă toți,
„Ori moarte!” strigă toți. :‖

5. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire ‖: la Milcov și Carpați! :‖
‖: Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați,
Să fim pururea frați! :‖

6. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și ‖: azi mână d-ajutori, :‖
‖: Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători,
S-ar face vânzători! :‖

7. De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage ‖: din gloriosul loc, :‖
‖: Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc,
Prin sabie și foc! :‖

8. N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale ‖: și azi le mai simțim; :‖
‖: Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim,
Că vii nu o primim! :‖

9. N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ‖: ca vitele-l purtăm; :‖
‖: Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm,
Dar morți numai o dăm! :‖

10. Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, ‖: uniți-vă-n simțiri! :‖
‖: Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri,
Viclene uneltiri! :‖

11. Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate ‖: și scopul ei preasfânt. :‖
‖: Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ,
În vechiul nost’ pământ! :‖